candva eu fugeam de tine si tu stateai fixat in asfalt,
cu privirea plina de neant, cu inima lipita de un felinar
iar eu cu sufletul amar,
acum eu sunt pelerina ta de ploaie,
cu genele lippite de-o foaie
“uitati-va dar, la el: e nenorocitul din cauza caruia am scurs ca o dementa mai bine de 3 milioane de clipe plagand, el e zeul cel mai perfid dintre zei, acela care mi-a smuls gandurile mai bine de 180 de milioane de milisecunde, facandu-le ale lui, prinse in fiinta sa searbada, fara suflet!
sa nu ma mai gandsc la zilele care au parut veacuri, o vesnicie infinita, mai bine de o luna, mai bine de 30 de zile mai bine de 764 de ore, peste 3 milioane de secunde, m-a adus in pragul nebuniei si m-a facut sa ma stradui ca o dementa sa nu mai fiu
uitati-va deci, la el, el este cel intruchipat u demon cu zambetul angelic, care te ademeneste si iti omoara visele, iti macina venele ca o pe carnea frageda rupta din muschiul porcului, data prin masina de tocat.
uitati-va, asadar, si nu uitati: el este acel demon care seamana lumina din veci!
tu esti regele mortilor, regele neinsufletitilor, pentru ca tu iti tragi viata din cei vii si ii lasi fara suflare”
M.F.D
<<< uite, pastreaza tu sangele si eu tin lacrimile!
e bine asa?!?!
nici asta nu l-a convins…a vrut tot, m-a golit>>>
mi-a smuls si inima din piept si a lasat-o undeva sa sangereze singura, departe, prin praf, plina de mahnire, fara pic de oxigen, cu batai demonice, care parca urla, nu ticaie!
apoi mi-a taiat toate venele si le-a supt cu sete de sange, cu draci, cu patima, uitandu-se sec in gol, apoi la cer. sperand ca a facut ceva bun.
a urmat creierul: i-a bagat o substanta halucinogena, l-a injectat cu un fel de venin ca sa nu mai poata functiona normal, sa fie mereu blocat pe aceeasi placa, o placa ce se termina cu dor…
si-a batut apoi joc de limba, ei i-a pictat frumos pe varf unele sunete care parca nu se mai anihileaza odata! si cum nu ar fi fost de ajuns, i-a montat si o mica sfoara de care trage in fiecare dimineata ca sa nu se mai poata misca, sa-mi blocheze respiratia, sa ma inece.
nu s-a oprit aici! cu degetele s-a cam ars. nu s-a putut atinge de ele decat pentru cateva saptamani. le-a blocat, nu s-au mai putut misca in nici un sens dar apoi gandindu-se putin rational, le-a redat un sfert din viata.
cu mintea s-a jucat cel mai macabru. ei i-a dat ganduri obscure, ganduri intunecate, dementiale si pline de regres.
spiritul l-a metamorfozat in cele mai dureroase forme…
celelalte organe le-a adunat frumos intr-o punga si le-a vidat, le-a golit de sensuri, le-a secat de viata. nu s-a multumit cu sangele de la inceput! a cautat mai mult. a vrut tot, ca si cand un blestem de proportii trebuia sa se abata asupra fiintei mele fragede.
si-acum ce sa mai fac cu un sac de oase goale? ca nici macar carnea nu a lasat-o sa stea agatata pe ele, nici macar muschii nu i-a lasat sa mentina miScarea. a luat tot. a plecat si nici nu s-a uitat in urma, lasand o rana, o mare rana scurgandu-se pe asfalt. ca intr-o oglinda.
zambetul l-a trasformat in ceva ciudat, un fel de planset plin de saliva searbada. ochilor le-a smuls stelele si le-a pus cearcane in loc ca sa le umbreasca frumusetea.
si acum, ma intreb: oare ce face politica oamenilor vidati??!!! le da sa manance jaratec in continuare?
dar gura a murmurat printre suspine, fara ca el sa auda, un simplu “multumesc ca ai existat atat de rau! multumesc ca mi-ai luat totul si ca ai transformat zana intr-o petala ofilita care nici macar cu votca nu mai poate fi stropita”
a fost o perioada cand credeam ca fat frumos iubeste doar zanele. apoi am vazut ca ii plac si zanele si cartile. in cele din urma mi-am dat seama ca iubeste mai mult cartile. dar acum…
fat frumos nu iubeste nici zanele, nici cartile. nici macar pe sine, pur si simplu NU EXISTA !!!!
uite cum cazi!
Posted: 16 mai 2012 in necuvinteleEtichete:cazi, comoara, magie, neptun, poduri, soare, suspin, zambet
te desenez cu gandul,
te pictez in nori ca vantul,
te pierd printre rauri
in picuri de soare,
te am pe sub poduri,
in ochi de farsoare!
te ating cu-n suspin,
cu-n fraged cantec acvilin.
dar cand zorii ne-ngheata
incepe alta viata!
de aici magia dispare, de aici comoara se-nchide,
ma prinde o stare de crispare, iar aici zambetul nu se mai aude.
Ne pierdem in neantul vietii, pentru ca iubirea e parfum de noapte, sunet de stele, praf de luna, atingeri de cristal neptunian!
deviza de trai linistit!
Posted: 16 mai 2012 in necuvinteleEtichete:clipa, fiori, flori, iubire, zbori
Agita-te in camp, sub nori,
INVATA…
Sa nu te strecori,
PRIN VIATA!
Nu pierde clipa,
calmeaz-o in tine,
Cauta sa zbori,
nu crede-n iubire!
chiar daca-i pictata pe flori,
prin ea sa nu zbori!
TE INFIORI….
Din tărâmul mlăştinos
Posted: 9 mai 2012 in necuvinteleEtichete:balta, broaste, casa, mama, mlastinos, tata, terasa
Dacă firul ierbii ce te-agaţă spre pământ te doare şi nu-ţi dă nici un gând
Te macină şi zboară-n vânt, atunci de ce să mai cânt? Când să mai simt?
Dacă viaţa ce zace în rădăcini de arbori bătrâni te cheamă la ea să o aduni,
De ce te uiţi senin pe cer şi îmi ceri să nu mai sper, mă faci să-ngheţ în plin ger?!
Când broaştele îşi adună orăcăitul în liniştea serii şi-şi fac găuri în balta tăcerii,
Cum să mai umplu viaţa amară, când nici fumul de ţigara nu mai trage în linii spre gară?!
Când paşii mă poartă în spaţii imense de vid şi ma îneaca într-un teren arid,
Incerc să luminez, să fac timpul să treacă, să fac oamenii să nu mă mai placă….
Să fiu eu singur pe lume, să uite toţi de-al meu nume, să mă sinucid mereu în gând
Să urăsc, să plâng, să-njur, sa râd!
Să nasc idei, rând pe rând, să nu mai am dor de casă, de mamă, de tată, de Andrei şi de-o terasă!
Să mă pierd aiurea-n neştire, să am tot ce nu se poate obţine, decât murind şi rău fiind,
Să am când nimic nu simt, să uit de suflet, de amor, de rugăciuni, de pâine şi de stăpâni!
Să-mi spun o rugăciune care să-nceapă cu-al meu nume!!!!
{ Verificati cadavrele frunzelor…..
Viermii, capusele si gandacii de peste ceata toxica invaluie medaliile raposatului diabolic!
M-am ciocnit de mine tacuta, producand un razboi de umbra. M-am blindat, am avut o palma de aur. Iti voi povesti! M-am trezit goala, galbuie, mi-am atins petele, apoi un corb urias m-a luat, ne-am apropiat mii de ani, razand convulsiv, era orb. Un coridor, o alta usa, un candelabru, o privire, buzele tale argintii pareau goale. Am inghitit harta poporului periferic. Uite carnea centralizata pentru barosani, aici deasupra patului. Te-ndrum sa te plimbi…. Am descoperit tematici etanse printre noi. Ei bine, prezenta continua nu ne apartine. Te asigur ca oriunde vei calca vei descoperi captivitatea nedumerita. „Scuza-ma, dar tu esti regina mortilor” – mi-a ranjit de nicaieri. M-am trezit sorbind amortire. „Fii atenta! – Inima este un comutator de hartii.“
Zgomotul creierului destainuie o lumina decapitata. ESTI MORT! un fior sub control rahidian zace printre crizanteme si putori de acces in fundul vremurilor apuse. Uite! Ma asteapta nemiscat, pe birou, prelins, in hohote, FIERUL…. “Nu incape in tine, fii cumpatat! Nu te plange! asculta ce-ti spun! : FERICIREA E O BOALA, MINTEA E O TARFA”…se dilata soarele de altadata, e deja o emotie…Fie vorba intre noi: “ce suntem? o cortina si vocea!”
N-are varsta!
Prostii.
Cum adica?!
Mie-mi place confuzia…absenta. asta e credinta: UN DUMNEZEU ATEU. CE ZICI?
Sunt viu dar maruntaiele prezentului nu exista. Vina speciei nucleare, o mistuitoare multiplicare nucleara dincolo de tunete si instalatii. M-am ales cu putin, dar frecvent n-am avut gura de infricosat ochii… Un om respirand in penumbra a incremenit emerit. Doar amintirea unui vis ma tulbura. Aveam atentie mortuara! A fost un fel de invitatie in putrefactie. Am gresit. Am tras. . . n-am bomboane! M-am cariat de mult dar voi reveni cu plecaciune la o maternitate falsa. Intr-adevar, am controlat monstrii patriei: frigul, foamea si intelepciunea! Dar sa stiti, am dezinfectat imaginatia de mezeluri, am recuperat poezia deznadejdii: neantul comunal dupa mine! Stele miros patrunzator, eu am strategii nesatule. Vreau forma! Imi place colivia descompusa! A trecut cineva in perete. Se extindea ascultand amarul naprasnic. Batranetile, tacerea stralucitoare…
RECAPITULAM!
Fetele pruncilor fara toamna te ating! Anunta drumul decreteilor!
Lumea cealalta e pasta de mici, mancarica de riduri, am adus si proverbele, ele fermenteaza imaculat toata ziua! Invoci oamenii fara taine! M-am saturat ca o lacramioara decolorata la palat. Acolo sunt mortii patriei, respira inexplicabilul.
Inainte se murea in oglinda, in ciuda criptei la moda. Un cavou cumsecade umblator strangea lumea buimacita, iar acum… s-a apropiat intinzand hartiile de aur printre cruci la el acasa. 13 coronite de mucegai si talpa rumenita. Implineasca-se!!! Tacere umpluta cu sarmale! Fara iertare, ce poate fi mai pretios decat nasterea chelnerului de carpa? Nu exita glume industriale, ne hranim cu propriile infectii, ne dezvoltam prin catacombele nimanui!
SUNT PAPUSA ORGANICA NUMARUL UNU!
Suntem trecutul indepartat al florilor. Nostalgie de puf! Bataie pe gem de intuneric! Un terapeut in plina expensiune peste cadavre, spre varful modestiei feroce, mi-a soptit: ficatul victoriei!
In tara asta se uzeaza!
Te-ai uzat, m-ai consolidat!
Minte, sfidator iti spun: ma bag in flacari sa-mi revin! Viata ma alunga regulat in putrefactie. Doar nimbul ce contine cruzimea ma sufoca precaut. Uita-ti-va in gura unde fermenteaza agresiv remuscarile purulente, fara metafore, idealismul monstrilor, smerenia, cu harapnicul!
Tu esti cenusa asurzitoare! un proces al timpului!
Dezgustat mortul nou zice asa: eu n-am sens, m-am plictisit!
Creierul dumneavoastra e mai putin placut. Acum un an s-a anuntat un consens indoielnic! Avem zambete in regula, acest cap fara dubii pare sa imobilizeze poporul pe raft.
Imbracat in mama cu motor de corectie, un activist s-ar arunca cu capul in usa! DESFRAU! hai pofteste intr-un cap intepenit! Cu semnul monstruos cighid, ce chestie! Am fost cununat la filarmonica in genunchi, intr-un coridor catre sfarsit. fie devii, fie te alegi, spinul a fost smuls din soapta! Dumnezeu isi retrase madularul, apoi incepu sa curga poporul, siroaie de sange din om in om. vrei cloroform de cabinet cu persistenta sub unghii? fa-ti vant, accelereaza! Crede-ma, nici printre dinti nu mai incap si mai ales in glas!
Unul dezacordat te falsifica! Esti amantul lui Dumnezeu, prefacutule! esti un depozit de intrebari gonflabile, reglabile, la portile zero… doresti putrefactie de asteptare, cainta cu cianura, eu nu vreau un buton fara drac! Carnea maritata sub control dragastos probabil s-a culcat cu viermele ratiunii, desi are anus preparat… ai prins ideea? Eu vad turbina cu zacusca … mai tii minte cate avorturi ai simulat la contabilitate in cada cu sange de hermafrodit?
La urma urmelor magnatul hipnotizat a inghitit molii pentru a compromite … atentiune ! Infectia face parte din program. O boala ideala, menghina trecutului precaut nu-i rateaza pe clovnii sufletisti integri pana la urletele vointei prin intunericul nesatul de malformatii. Sistemul intretinut de indigestie explica esecul corporalitatii. Sa ne intoarcem la preludiul buricului!
Noaptea craniul de noroi creste sub maternitate, rece, vascos!
Sunt maţul in plina expansiune, sunt madularul patriei corectionale, sunt diareea morala, romanul in lesa! }
Dedicat celui care creste in mine pe clipa ce trece, celui care se afunda in nefiinta mea, absorbit de gandurile negre prin care se evapora orgasmic sufletul! In cinstea pasiunii!
